Din punctul de vedere al temperamentului genetic este. Search for student essays:
Published on: 15th October File format: Text Text preview of this essay: This page is a preview - download the full version of this essay above. Locul temperamentului în din punctul de vedere al temperamentului genetic este personalității Problematica personalității a făcut obiectul a nenumarate cercetări care au dus la proliferarea definițiilor propuse pentru acest concept.
Gordon W. Allport în Structura și dezvoltarea personalității definește personalitatea drept organizarea dinamica în individ a acelor sisteme psiho-fizice care îi determina gandirea şi comportamentul.
Norbert Sillamy în Dictionarul de psihologie definește personalitatea ca elementul stabil al conduitei unei persoane, ceea ce o caracterizează şi o diferentiază de din punctul de vedere al temperamentului genetic este persoane. Personalitatea este concepută ca o unitate cu o dinamica şi o structura proprii. În încercarea de a oferi o analiză adecvată a personalității, o serie de psihologi au aratat ca trasăturile sunt elementele fundamentale pe care se bazeaza organizarea personalității.
Trasăturile sunt acele caracteristici generale, relativ stabile şi de durată, care permit explicarea şi evaluarea comportamentului. Personalitatea fiecarui individ comprimă o constelație unică de trasături. Psihologia contemporană preferă să vorbească despre personalitate sub forma unui sistem complex organizat pe 5 dimensiuni: 1. Temperamentul - latura dinamico-energetica a personalității 2.
Caracterul - latura relational -valorica a personalității 3. Aptitudinile - latura instrumental-operationala a personalității 4. Inteligenta - latura rezolutiv —productiva a personalității 5.
Creativitatea - latura transformational-constructiva a personalității Temperamentul este cea mai generală şi constanta caracteristică a personalității umane.
Termeni frecvent confundați
Legatura dintre tipul de sistem nervos şi temperament explică determinarea ereditara a trasăturilor temperamentale. În consecință nu se poate vorbi despre o modificare radicală a temperamentului pe parcursul vieții. Există totuși o evoluție a temperamentului, condiționată de varstă şi de interacțiunea individului cu mediul influența computerului asupra viziunii copiilor şi contextul socio-cultural.
Temperamentul este dimensiunea dinamico-energetică a personalității care se exprima cel mai pregnant în conduită. Psiholgul român Nicolae Margineanu în Psihologia persoanei a considerat ca temperamentul caracterizează forma manifestărilor noastre si, de aceea, l-a definit drept aspectul formal al afectivitatii şi reactivității motorii specifice unei persoane.
Prima descriere şi clasificare a temperamentelor a fost facută de Hippocrate. El a crezut ca există o relație între umorile organismului sânge, flegma, bila din punctul de vedere al temperamentului genetic este, bila neagră şi felul de a din punctul de vedere al temperamentului genetic este, de a se comporta al oamenilor.
Hippocrate a descris patru tipuri temperamentale care ulterior au fost numite de catre Galenus coleric, sănguinic, flegmaticşimelancolic. Explicaţia dată de Hippocrate pentru deosebirile comportamentale dintre oameni este naivă, dacă o privim din perspectiva contemporaneităţii, dar existenţa tipurilor temperamentale descrise de el a fost confirmată de oamenii de ştiinţă.
Unul dintre cercetatorii care le-au confirmat a fost I. Pavlov care, în urma experimentelor sale, a ajuns la concluzia ca însusirile temperamentale pot fi explicate prin modul de functionare a sistemului nervos central. Pavlov, prin experimente de laborator, a identificat o serie de particularitati ale funcţionarii sistemului nervos central care stau la baza temperamentelor.
El a studiat procesele nervoase fundamentale: excitaţia şi inhibiţia. Diferenţele dintre cele patru temperamente sunt cauyate de caracteristicile sistemului nervos central: forţa, mobilitatea si echilibrul. Sistemul nervos este puternic daca procesul de excitaţie este intens şi se poate menţine mult timp. Această insusire a sistemului nervos pe plan comportamental se manifestă prin energieîn activitate, rezistenta la efort, o buna capacitate de concentrare a atentiei.
Navigare principală
Echilibrul sistemului nervos se referă la repartiţia forţei celor două procese excitaţia şi inhibiţia. Dacă ele au forţe aproximativ egale, vorbim de sistem nervos echilibrat. Există şi un sistem nervos neechilibrat la care predomină excitaţia.
În plan comportamental un sistem nervos neechilibrat se manifestă fie prin entuyiasm exacgerat şi o energie debordantă, fie prin pesimism şi inactivitate. Mobilitatea se refera la uşurinţa prin care excitaţia trece dintr-o zona a scoartei cerebrale în alta.
O scurtă istorie a testelor de personalitate
Mobilitatea proceselor nervoase se manifestă printr-un comportament activ, vioi, dinamic, adaptare usoara la situaţii noi. Inerţia se manifestă prin miscarişivorbire lenta, tendinta la rutina, dificultati de adaptare la situaţii noi. Pavlov a descris patru tipuri de activitate nervoasă superioară.
Fiecare dintre ele se manifestă pe plan comportamental printr-un anumit tip de temperament. Tipul coleric: Puternic-Neechilibrat-Mobil Tipul flegmatic: Puternic-Echilibrat-Inert Tipul melancolic: Slab Temperamentul este neutru din punct de vedere valoric pentru personalitate, adică el nu imprimă personalităţii valenţe etice. Temperamentele nu sunt bune sau rele, de dorit sau indezirabile. Caracterul este dimensiunea morala a personalității iar acesta restaurarea vederii nigella formează prin educație și sub influența factorilor de mediu.
Trăsăturile temperamentale sunt înnăscute, au o condiționare biologică, dar dobândesc valențe numai în plan psihocomportamental, constituindu-se în fundamentul personalității. Ele stau la baza imprimării celorlalte trăsături, cărora le conferă o anumită nuanțare, expresivitate, dinamism, vivacitate său dimpotrivă, inhibiție şi reţinere.
Temperamentul imprimă caracteristici particulare vieții noastre pishice și implicit caracterului altruismul, spre exemplu, nu ține de temperament, dar felul cum își dobândește cineva și, mai ales, cum își manifestă cineva altruismulse află sub influența temperamentului. Temperamentul, deși larg determinat genetic, este în expresia lui funcțională, modelat de condițiile socio-culturale, existențiale ale individului. Influența ereditarului asupra psihocomportamentalului nu este directă, ci mediată de factori socio-culturali.
Temperamentul
Nu există temperamente pure. Colericul, ca urmare a predominării excitaţiei este extrovertitşi neechilibrat, oscilând între entuziasm exageratşideznadejde.
Consuma multa energie, de multe ori, instabil fiind isi abandoneaza initiativele, situatie insotita pe plan emotional de stări depresive, de anxietate şi de neîncredere în forţele proprii. Colericii sunt agitaţi, impulsivi, nestăpâniţi, iritabili, încăpăţânaţi, agresivi, cu tendinţe de dominare şi încăpăţânare, inegali în acţiuni.
Are tendinţa de aş-i antibiotice în oftalmologie rolul de lider în cadrul colectivului şi-i poate antrena cu uşurinta pe alţii în acţiuni comune. Se daruieste cu pasiune unei cauze său idei. Vorbireaîieste rapida, precipitata, insotita de o gesticulatie abundenta. Aceste trăsături trebuie temperate prin educaţie.
În lipsă educaţiei pot lua o manifestăre negativă, degenerând în obrăznicie, agresivitate, nestăpânire, acte de indisciplină, neintegrare în colectivul clasei. Deoarece colericii se din punctul din punctul de vedere al temperamentului genetic este vedere al temperamentului genetic este repede, în activitatea lor este necesară crearea unor motivaţii puternice pentru învăţătură, care să-i mobilizeze în muncă, să le stimuleze iniţiativa, să le canalizeze energia şi să le dezvolte capacitatea de organizare.
Dacă un copil coleric este convins de necesitatea disciplinei şi este numit să răspundă de această, în cadrul clasei, rezultatele vor fi pozitive, reuşind, astfel, să se autoeduce. Părinţii şi cadrele didactice trebuie să manifeste o grijă deosebită pentru organizarea activităţii copiilor colerici datorită instabilităţii emoţiilor, a sentimentelor şi a intensităţii cu care se desfăşoară acestea.
Copiii colerici manifestă trăsături pozitive ca: voiciunea, reactivitate crescută, plăcerea de a învinge greutăţile, bogăţia afectivă etc. Sangvinicul este un tip puternic, extrovertitşiechilibrat, optimist, curajos, deschis, impresionabil, sensibil, energic şi mobil, bine dispus, rezistent şi stăpânit, din punctul de vedere al temperamentului genetic este în mişcări şi în vorbire. Învaţă uşor, însă tot atât de uşor intervine şi procesul uitării. Se plictiseşte repede şi are tendinţa spre superficialitate.
Fire activa, se angajează rapid într-o activitate, dar schimbă activitatile foarte des deoarece simte permanent nevoia de ceva nou. Această mobilitate accentuata face dificila fixarea scopurilor şi consolidarea intereselor.
Are capacitate de lucru indelungata şi isi menține rezistenta şi echilibrul psihic în situaţii dificile. Trairile afective sunt intense, dar sentimentele sunt superficiale şi instabile. Trece cu usurință peste esecuri şi deceptii sentimentale. Este comunicativ şi stabileste ușor contacte cu alte persoane.
Vorbește rapid cu o mimică şi o gestica expresive. Copiii cu acest temperament trec repede de la o activitate la alta, se adaptează uşor, se angajează în rezolvarea unor sărcini şcolare fără să manifeste entuziasm exagerat, nu le place să rişte şi nu se descurajează, sunt sociabili, uneori exuberanţi, dar instabili în stări afective, influenţabili, uşuratici, superficiali, nu se pot concentra, de fiecare dată, cu randament etc.
Meniu cont utilizator
Deşi s-a spus despre sangvinic că este temperamentul ideal, totuşi este necesără educaţia pentru a preîntâmpina formarea unor trăsături negative de caracter şi a dezvoltării trăsăturilor pozitive. Flegmaticul este opusul colericului, fiind introvertit şi echilibrat. Se caracterizează prin predominarea inhibiţiei, el fiind echilibrat, calm, liniştit, calculat, stabil în acţiuni, ordonat, răbdător, meticulos, perseverent, însă lipsit de iniţiativă şi entuziasm.
În procesul însuşirii cunoştinţelor depune mai multe eforturi, dar acestea odată asimilate sunt durabile. Se adaptează destul de greu la situaţii noi, este un tip închis, rece, puţin sociabil, însă prin educaţie devine destul de productiv.
Copilul este agresiv? Afla de ce! | imobiliare-abc.ro
Se adapteaza greu la o activitate nouaeste inclinat spre rutinaşiactivitati stereotipe. Are o putere de munca deosbita şi este tenace bates vision method meticulos în tot ceea ce face. Este capabil de sentimente profunde s durabile, dar expresivitatea emotionala este redusă.
Cu greu poti citi pe fata lui ceea ce simte. Fire inchisă, putin comunicativa prefera activitatile individuale. Vorbireaîieste lenta, fara gesticulatie evidenta. Melancolicul este tipul temperamental introvertit şi instabil. E un tip slab, nerezistent la stres, interiorizat, trist, timid, anxios, nehotărât, retras, nesigur, cu sentimentul inferiorităţii, neîncrezător în forţele proprii şi visător: nu rezistă la stări tensionale, dar este serios, conştiincios, exigent cu el însuşi, supus, sârguincios.
Are disponibilitati energetice reduse și în condiții de suprasolicitare se epuizeaza rapid. Este sensibil, puternic afectat de insuccese, foarte exigent cu sine şi neîncrezator în forțele proprii. Fiind puțin comunicativ, inchis în sine, melancolicul are dificultati de adaptare sociala. Este framantat de trairi intense şi complexe, dar care nu sunt exteriorizate.
Are capacitatea de a desfășura acțiuni de finețe, migăloase, chiar cu prețul unei epuizări rapide. Debitul verbal este scazut, gesticulatia redusă. Copiii melancolici prin educare încrederii în forţele proprii şi printr-o antrenare progresivă, în rezolvarea unor sărcini, devin capabili de eforturi intense şi dau rezultate bune la învăţătură. În lipsă educaţiei devin pesimişti, nesociabili, cu complexe de inferioritate, consumându-se datorită eşecurilor.
Din clasificarea temperamentelor din punctul de vedere al temperamentului genetic este lipsit nici criteriile vederea sa îmbunătățit.
- Restaurarea vederii polului Bragg
- Forum oftalmologi
- Clinica oftalmologică Basinsky
Astfel, psihiatrul şi psihologul elvetian C. Jung, pornind de la ideea ca asa cum în natură există fenomene opuse ziua şi noaptea, fluxul şi refluxul, nasterea şi moarteatot asa şi viața psihica a omului poate fi orientata fie spre exterior tipul extravertitfie spre interior tipul introvertit. Eysenck, psiholog englez, a mai introdus inca doua dimensiuni bipolare,şi anume, instabil nevrotic şi stabil normal pe care le coreleaza cu cele propuse de Jung şi cu cele patru tipuri clasice — sanguinic, coleric, flegmatic, melancolic.
În lucrarea Personalitate și temperament Patricia Hedges asociază tipului temperamental extrovertit, respectiv introvertit comportamente specifice. Astfel extrovertitul are tendința de a munci eficient în echipă. Perioadele lungi de singurătate il demoralizează și îl deprimă. Este o fire curioasă, care învată repede și este interesat de tot ceea ce este inedit. Fiind prietenos, sciabil și adaptabil are multi prieteni. Acumulează energie din contactele cu oamenii, dar îți epuizează foarte repede rezervele de energie din punctul de vedere al temperamentului genetic este entuziasm.
Este impulsiv, prima dată acționează, apoi gândește. Are tendința de a gândi cu voce tare. Vorbește cu ușurință despre el însuși și își exprimă părerile cu ușurință. Comporamentul introvertiților îî produce o stare de disconfort întrucât îi displace tăcerea.
Referitor la comportamentul introvertiților, P. Heges subliniază tendința acestora de a evita grupurile zgomotoase și din punctul de vedere al temperamentului genetic este aglomerate. Compania extrovertiților îl obosește pe introvertit, acesta preferând liniștea și intimitatea.
Caracterele genetice | Anatomie si fiziologie
Își face greu prieteni și are dificultăți de comunicare. Este mai greu de cunoscut pentru ca nu își dezvaluie ușor calitățile. In concluzie putem spune ca există o mare varietate şi bogăție a diferențelor individuale si, implicit, a diferentelor comportamentale, ceea ce înseamnă ca una şi aceeași stimulare exterioara va avea, pe de o parte, ecouri diferite în personalitatea fiecarui individ, iar pe de alta parte, va produce reactii diferite nu numai în funcție de alte trasături de personalitate cum ar fi motivatiile, aptitudinile, capacitatile intelectuale, trasăturile caracteriale etc.
Această ne atrage atentia asupra necesității luării în considerare şi a trasăturilor temperamentale în vederea adaptării adecvate la condițiile activității. Temperamentul nu determină calitatea manifestărilor psihice, ci doar latura lor dinamico-energetică, nu determina conținutul, cât din punctul de vedere al temperamentului genetic este în care este expus şi exteriorizat acest continut. Conținutul activitatii psihice și, mai ales, valoarea lui sunt date de alte componente ale personalității aptitudini, caracter.
If you use part of this page in your own work, you need to provide a citation, as din punctul de vedere al temperamentului genetic este.
