Descărcare viziunea liliecilor
Aici — ți-amintești — frunze veștede și viziuni. În fund, biserică cu bufnițe și lilieci — sboruri mâhnite —.
De asemenea, el avea picioarele din spate mult mai lungi și antebrațele mai scurte, similare mamiferelor cățărătoare care atârnă sub ramuri, cum ar fi leneșii și gibonii. Acest liliac cât palma umană avea aripi scurte și largi, sugerând că aceasta nu putea zbura la fel de repede sau la fel de departe ca speciile ulterioare de lilieci. În loc de a da din aripi în continuu în timp ce zboară, Onychonycteris probabil alterna între datul din aripi și descărcare viziunea liliecilor.
Știi, reci și uscate, ca o tuse, clopotele, și foșnetul serii de hârtie, prin ramurile despletite. Pe grilaj, o toamnă veche ruginise.
10 Tari Imposibil de Invadat
Târziu ți-am spus: pe nervii mei — ca pe o dansatoare pe sârmă — amintirea. Paznicul a trecut cu o lumină în vârful unei prăjini, și felinarele și-au împletit, cu flautele ploii dănțuirea. Mai departe drumul: un geam aburit.
Căutam amândoi liniștea, descărcare viziunea liliecilor prin gardurile putrede, o bancă. Așà: seară decolorată și sfâșiere.
Aceleași femei și frunze ude în parc Orașul erà cu mărgele de seară și de ploaie. Pe uliți e frig Până când o să rătăcim ca două desnădejdi pe sub fereste?
Uite, colo e o ceainărie cu geamuri triste, să intrăm, ceaiul e cald și ochii bătrânilor dureroși ca o poveste. Toate acestea le-am scris gândindu-mă la tine, la râsul tău amar, cum sunt unele burueni, la toată vața închisă între singurătăți și ziduri, la mâhnirea care e descărcare descărcare viziunea liliecilor liliecilor noi, ca umezeala în fundul unei poeni.
Bănci și sboruri au rămas acolo. Prin orașul ca un cimitir, singur și trist, mă cobor, Privesc biserica, cu lilieci și frunze, și așà, zilele trec mai departe, ca vitele spre abator.
